joi, 1 decembrie 2011

Vremuri grele, vremuri noi...

Cele demult rânduite şi toate înţelesurile lumii, de până acum, în noaptea aceasta au picat. Legi, armistiţii, tratate, idei ce s-au perpetuat de-a lungul mileniilor, nu s-au mai vrut acceptate de umbrele Cerurilor. Sufletele oamenilor s-au revoltat împotriva a tot şi a toate. De astăzi nimic nu mai este ca până acum. Furtuni se nasc din brizele de munte, brizele de pe mare se transformă în uragane. Munţii se vor lua la trântă, uriaşii vor fi eliberaţi din închisorile adâncurilor. Porţile închise şi ferecate sunt zgâlţâite de cei dinăutru, sunt for-ţate de cei din afară. Se aude peste tot zăngănit de arme. Armatelor li s-a dat ordin de mobilizare.
Luminile Cerurilor au devenit orbitoare. Întunericul şi-a a-runcat valurile de frig. Cioclii au zburat peste tot, oraşele au străzile pline de ei, chiar şi prin satele pierdute în munţi, bat la porţi. Câinii s-au trezit în larma lor şi au început larma urletelor. Ceea ce nimeni nu vroia să creadă că se va întâmpla, a început să se întâmple. Cei iluminaţi s-au strâns în taină ca să-şi găsească adăposturile şi să-şi mute acolo toate cele agonisite pe aici. În stânga şi în dreapta caută spre a-i convinge pe cei luminaţi să-i urmeze. Le propun salvarea prin mijloacele lor, pentru că de lumina lor au nevoie.
Luptătorii luminii au aprins focurile şi clopotele iarăşi bat. Caii albi, strălucitori, s-au strâns la armurari, să-şi primească armura, dornici de a lupta, pentru ca să-şi aibă dreptul de a nu purta şei. Femeile şi copii ard şi căldura lor încălzeşte casele. Focul viu s-a coborât în cei ce nu mai vor nici jug, nici mască.
Puţini suntem, lupta e grea. Cei revoltaţi în noaptea trecută nu-şi găsesc drumul. Îşi vor omorî părinţii copii, părinţii vor fi omorâţi de copii. Morminte multe vor închide în ele rude şi nerude, doar după legea pe care au vrut să o aibă.
S-au spart toate peceţile. Vremurile noi pot ori să nu fie, ori să fie doar pline de Lumină. Cerul nu mai aceptă compromisuri. Legile lui nu joacă un joc, egalitatea e doar sensul realităţii celor ce vor rămâne: alb, cu totul alb, sau negru, cu totul negru. Dar libertatea este doar a luminii!
E vremea să ne adunăm!

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: