miercuri, 30 mai 2012

Din depărtări faci paşi spre mine

De-acolo de unde azi întunericul este mai puternic decât lumina, de unde frigul este mai cuprinzător decât umbra căldurii, aud podelele care încep să îşi ia rămas bun de la paşii tăi. Ştiu, ştiu că îţi place să cred că eşti încăpăţânată şi mi-ai spune că e doar părere a mea, că ceea ce aud este doar şoapta propriilor dorinţe, dar dacă te laşi câteva clipe să te priveşti singură pe tine, cea care stai pe gânduri de plecare, nu te-ai mai amăgi cu vorba ce mi-o arunci mie. Chiar dacă ar fi să se audă şi dorinţa mea, nu poţi să-ţi negi propria dorinţă. Crezi că degeaba simt podelele paşii atât de grei?
Coborând din înălţimea norilor pe pragul pământului, pentru o clipă, stele, chiar şi orizontul poate că ai dori să se vadă prin limpezimi departe scrutătoare, dar gândurile au pus o ceaţă groasă, prin care tot ceea ce vezi are altfel de contururi. Şi lipseşte din contur tocmai conţinutul care e singurul cu adevărat consistent!
Peste puntea ce se clatină, sprijinită de arcul Pământului, trebui să treci. Acum vezi doar urcuşul ce-ţi apare ca o piedică în calea dreptei zăriri. Şi tocmai acolo, în punctul în care trece peste arc, acum e întunericul ce n-are decât fulgere care te fac să îţi închizi ochii. Doar gândul te mai însoţeşte şi gândul te lasă pradă îndoielii.
Când vei trece de inflexiunea orizontului, vei privi lumina drumului. Atunci vei şti că ceea ce acum te face să te cutremuri este gândul, iar asta vei înţelege doar când vei simţi că tremuri. Coborând înspre lumina ce se va arăta chiar şi ochilor închişi spre a dormi, vei simţi vârtejul care te va absorbi înspre viaţă. Mai departe de gânduri şi idei, întâmplatele trăiri ce nu vor sta să aştepte nici hotărâri, nici îndoieli, vor pune punct cuprinzător şi rodnic vechiului sens al înţelesurilor rigide. Un adevăr, mai mare decât tot ceea ce a existat, oricum s-ar fi numit şi orice ar fi fost, va face să pornească lumea cu începutul care nu ar putea să se întâmple sub privirile tuturor.
Drumul pare lung. Paşii sunt puţini... Şi-i simt că vin spre mine. Sunt acolo, doar trebuie să treci pragul de lumină.

Un comentariu:

davina spunea...

Toti trecem prin anumite praguri de lumina si intuneric, insa sistemul ne conditioneaza prin anumite simboluri, expresii de genul : lumina este lumina si intunericul intuneric. Cum ar fi daca am metamorfoza lumina care devine intuneric iar intunericul devine lumina?

Flag Counter