marți, 11 iunie 2013

Tu, eu, timpul...

Timpul trece, trece, dar cine crezi tu că trecerea adevărată i-o măsoară? Ştii tu dacă acelaşi timp trece pentru fiecare dintre noi, dacă e mult sau puţin? Chiar poţi să te încrezi atât de mult în calendare şi în ceasornicele ce-ţi numără până şi bătăile inimii? Ce-ar fi dacă ţi-ai măsura timpul după inima şi trăirile tale... Crezi că l-ai mai simţi tot aşa de apăsător, te-ai mai cutremura de fiecare dată când acele lui se arată ca şi cum ar fi unul?
Trece timpul... da, trece timpul şi aud şi eu osiile lumii scârţâind, dar de ce ţie ţi se par deja rupte, de ce îţi este teamă că ziua de mâine va face ca mâine să fie mai tîrziu? Te miră atât de tare că eu trecerea o văd apropiind iar tu doar depărtând nu doar faptele, ci chiar şi gândurile?
Da, eu văd trecerea timpului ca un pas înainte pe drum, eu văd că mâine, când va fi azi, îmi este o şansă, la fel de mare ca cea de azi, o zi care poate să dea nuanţă vieţii, fără să mă întrebe de ziua de ieri, cea care astăzi trece şi poate nu are nimic surprinzător, deşi până la ceasul trecerii multe se pot întâmpla. Te aud spunând că trecerea timpului, pentru tine, înseamnă o zi în plus, înseamnă încă o şansă pierdută, îmi spui că mâine n-are cum să fie mai bună, nepregătită fiind de întâmplările zilei de azi... De ce să lăudăm ziua înainte de a se face seara. Şi dacă nici noaptea n-a trecut, de ce trebuie să îi spunem că e deja trecută?
Oamenii spun, şi ţie la asta îţi fuge gândul, că trecerea timpului ne face să îmbătrânim. Dar tot timpul, trecând, ne face să învăţăm mai multe. Şi cum timpul nu cunoaşte limite, pentru mine, cel care nu spun că îmbătrânesc, trecerea îmi este mult mai dragă, fiindcă aşa pot cuprinde mai multe din nelimitata cunoaştere pe care o putem avea. Şi de ce n-aş vrea să cunosc mai multe? Dacă m-aş grăbi să cunosc mai mulţi oameni, aş putea cu adevărat să cunosc şi altceva? Totul nu e un tot întreg dacă nu cuprinde şi restul.
Tu-ţi vrei timpul potrivit, dar tu cât te potriveşti timpului? Şi de ce te plângi că nu mai ai timp pentru toate, l-ai folosit pe tot ce l-ai avut să-l învinovăţeşti că trece acum fără să ţină cont de dorinţa ta, de dorinţa de a-ţi reda, când tu vrei, timpul pe care-l laşi să stea la palavre cu aşa zise căutări ale convingerilor pe care abia ce le găseşti şi la care te tot gândeşti să te convingă cu mult mai mult decât pe ele însele ar putea-o face. Nimeni, şi nici tu, pe mâine, înainte de a-l întâlni, nu l-a văzut... Oricît te-aş aştepta să arate aşa cum îţi închipui, doar de nu trăieşti este, sigur, aşa cum vrei tu...
Timpul îţi trece, tot asta spui şi tot asta se întâmplă. Nu eşti departe de adevăr, dar să-i laşi o clipă de răgaz şi să nu-i mai compari prezentul cu trecutul nu îţi trece prin cap, să-i dai o clipe de răgaz, nefiindu-i însoţitoare printr-un gând răzleţit, căutător în stânga şi în dreapta, căutător spre stânga şi spre dreapta, ori în sus, ori în jos, nu-ţi prea e la îndemână. Şi te miri că nu stă pe gânduri când trage linie şi se socoteşte, când mai adaugă şi clipele pierdute, când nu se dă înapoi să îţi arate mereu doar ceea ce s-a pierdut şi se laudă că nu-i dai motiv să ţină cont de ceea ce s-a câştigat?
Tu îl tot numeri, el tot te arată cu degetul... Tot tu de înfurii pe el, el n-o face, doar îţi întoarce spatele şi te lasă, ruptă de orice realitate, să faci pe titirezul întrebându-te “cum ar fi fost dacă...”? Îşi ştie rostul lui, şi tu puteai să-l ştii pe-al tău, dacă, mai de mult, nu căutai şi nu ţi-ai fi găsit obiceiul de a-l socoti înainte de a-l vedea trecut şi de a-l pune ca semn în calendarele care acum pe toţi pereţii stau şi râd cu gura până la urechi, uitate de timpul ce nu le-a luat în seamă, doar pentru tine fiind de neuitat, pentru alţii doar de văzut şi luat aminte.
Trece timpul, trece... Dar care-i este trecerea adevărată. Trece al tău, trece şi-al meu, dar cum trecerea timpului tău e la fel ca trecerea timpului meu? Ţi-aud gândul care nu înţelege vorba prin care-ţi spun despre timpul destul pe care-l am, dar timpului meu nu îi dai crezare, nici măcar clipei pe care o ştii, căci a fost şi clipă a ta. Îţi doreşti să fii timpului stăpână, însă doar trecerea pe care nu i-o poţi stăpâni, o vezi...

Niciun comentariu:

Flag Counter