sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Se sting lumini...

A venit vremea să cadă pe câmpuri pustii cordoanele care iluminau o lume care şi-a poleit robele, robe pe care le poartă pentru a-şi ascunde chipurile hâde, pentru a-şi dosi gândurile şi intenţiile ce pot să o dea de gol.
S-au furat, de milenii, averi, valori, idei, dar s-au furat şi gânduri, s-au furat şi suflete. Aşa au ajuns unii, plecaţi din pulberea mahalalelor insalubre moral, să se agaţe de oiştea carului, ca să nu li se lipească pe tălpi glodul lipicios. Apoi au încălecat pe caii albi, cai pe care i-au furat de pe câmpurile libertăţii, şi i-au alergat, în galop, mai tot timpul căutând să fie nevăzuţi, doar peste câmpuri, rar pe drumuri sau prin păduri, atât cât au putut bietele suflete nevinovate să facă faţă. Departe ajungând de locurile în care erau arătaţi cu vorba sau cu degetul pentru neputinţă, s-au adunat la sfaturi de taină, punând ochii pe suflete nevinovate, care aveau lumina pe care ei şi-o pierduseră fugind de adevărul ce-i definea, adevărul care erau. Cu lumina acestor naivi frumoşi şi diafani şi-au înfoliat coperţile cărţilor sufletelor lor şi au arătat lumii o mască angelică aşezată pe un chip ce păstra, dedesubt, neşterse, urme de ceea ce fuseseră. Dar ei acum erau iluminaţi şi lumea vedea lumina. Doar cei ce ştiau căutau în zadar să le vadă lumina!
Şi toţi aceştia s-au ajuns a se arăta tuturor ca fiind cei care, celolrlaţi, cei care locurilor în care se născuseră şi trăiau, se păstraseră, le poartă grija, culegând nectarul florilor cele multe ce împodobeau câmpurile rodnice. Cordoane mari, stau întinse între cei mulţi, ce-şi încălzesc sufletul în bucuria fiecărei zile şi acei care, fie zi sau fie noapte, îşi ascund sufletul în întunericul catacombelor, acolo unde, la prânzuri de taină, pun şi tot pun la cale, destinele celor mulţi, şi meşteşugesc idei şi vorbe mari, pentru a fi crezuţi ca doritori de bine pentru toţi...
Lumina care se apropie, şi ei o simt cât de albă este şi doar ei resimt teama că vor avea umbre mari, şi nu vor putea să-şi apere bietul corp de razele care îi va topi. Îi va topi căci cordoanele prin care se iluminau, se vor rupe şi întunericul în care stau îi va îngheţa, în ascunzătoarea întunecatelor catacombe... ILuminaţi fiind, vor rămâne fără lumină...

Cititori frecvenţi:

Google Followers: