marți, 18 septembrie 2012

Întoarcerea la Lege

Dacă una mai spun, dacă alta mai zic, dacă spre un adevăr nerecunoscut ţintesc, ori mă arată unii cu degetul, ori alţii, înainte de a-mi întoarce spatele şi a da năvală cu vorbe ticluite spre cei ce mă cunosc cumva, îmi arată pumnul. Mi-e însă repede graiul şi la fel de repede cuvintele nespuse se adună din litere în scriere, căci de nu s-ar vrea pe totdeauna, ar ajunge vorbă grăită.
Tăcerile pot fi ale oricui, vorbele fără noimă pot ale multora. Nu-şi doresc oamenii tăcerea, mie însă unii mi-o cer. Ori mi-o impun. Ori vânzoleală şi vânzare fac spre a nu se auzi. Dar ţie, ştiind că porţi în suflet Legea Pâmîntului, vorba ţi-o las ca îndemn spre a şti că Legea, prin tine, va izbândi în a fi iarăşi Adevăr. Şi va fi iarăşi Lege pe care nimeni nu va mai îndrăzni să o calce.
De Legea Pâmântului nu mai ştiu mulţi, şi doar poveştile cu haiduci îşi mai amintesc de ea. Când s-au stricat rânduielile, pe drept sau pe nedrept, Legea a fost uitată şi privită cu mare mirare. Coborârea în tainice iatacuri a celor ce puteau îndumnezei, a făcut ca lumea să uite că şi marii tâlhari au putut să-şi lase obiceiuri şi năravuri. Sau că Bestia a devenit Prinţ...
Dar de la Dumnezeul cel Prea Înalt, şi de Dumnezeu adus pe Pământ, să spună cineva un Eu! sau un Da! Şi legile oamenilor să fie lăsate la o parte, căci nu mai aveau curaj nici cei ce urau de moarte să i se împotrivească Slavei fără mărginire a celui dintâi grăitor al cuvântului Bine. Acum suntem muritori, mai repede muritori şi pentru că Legea Pământului e uitată...
Tu ştii că sunt ca voi tocmai pentru ca oamenii să vadă, nu doar să audă. Tu ştii că eşti ca mine, pentru că doar fiind aşa, poţi reda lumii gândul împământenit de la întâia întrupare şi de la întâia Creaţie a nesingurătăţii. Vorbele celor ce s-au închinat cu totul Înalturilor nu mai au acum căutare la oameni, decât când rău şi prea rău le este. După ce binele, ca şi altădată, când treceau popoarele prin pustiu şi-l ademeneau pe Dumnezeu să le arate puterea, oamenilor le este redat, şi Cel mereu bine-făcător, şi cuvintele acelora de demult sunt uitate. Şi oamenii fac legi numai când le este bine...
Ştiţi acum să vă daţi, nu mai ştiţi să alegeţi. E strâmbă lumea căci din începuturile celor ce urmează să vină, alegerea aţi făcut-o strâmb. Ceea ce alegeţi vi se dă, ceea ce v-aţi fi dorit vi se ia. Nimicul se opune totului, căci de-ar fi fost să vă lăsaţi pe voi pentru a avea tot, tot aţi fi avut. Că nici un ceas nu bate ora exactă când strâmbat este acul ce înşiră pe firul timpului secundele.
Ţi-ai pus cuvântul temelie şi sufletul ţi l-ai ridicat spre slava sa de totdeauna, întrecându-ţi îndemnurile lumii tale şi gândul de oprelişte pe care l-au tot dus în lume doritori de legi noi. Şi poţi aşa să vezi ceea ce nu mai vor oamenii să vadă, ceea ce, în cuvântul meu când cuprind alte înţelesuri, cele pe care le-ai simţit înainte să le poţi trăi, pe care le trăieşti înainte de a le vedea şi pe care le vezi înainte de a le făptui, sunt pus în umbra zidului spre care pietrele lor, aruncate ori făţiş, ori pe furiş, către mine.
Prea multe iţe nu ţes covoare trainice, mai tare se încurcă urzeala. Sforile printre sfori lunecă dacă se trage mereu de ele, dacă una rămâne slabă, le încurcă pe toate. Şi tot ce-a fost ţesut rămâne neterminat.
S-au lăsat oamenii de credinţă şi s-au dedat la beţia clipei. Clipa se trăieşte, dar oamenii s-au dedat la a-şi face clipe pe care să le trăiască, ridicând apoi pretenţii către cel ce le-a dat-o s-o trăiască. Căci fiind de om râvnite, au  rămas să-l stăpânească, şi stăpânindu-l au ajuns să-i fie căpătâi. Aşternuturile nu mai ştiu oamenii cum să le schimbe şi le tot schimbă, şi le tot schimbă, dar dormitul nu le este plin de vise ci de temeri şi tresăriri.
În Legea Pământului când erau trăitori, somnul era somn şi trăirea era trăire. De multe le erau lipsă, ceea ce li se dădea le ajungea şi mai aveau şi de dat la alţii. Nici nu se ştiau legaţi de mărunţişuri, nici nu se legau de mărunţisuri. Casă nouă îşi făceau căci ştiau că bradul are vîrf care nu se apleacă spre poale spre a nu se îmbolnăvi de uscăciunea crengilor de jos ce se uscau tocmai spre a şti că vârful mereu creşte înspre Cer.
În Legea Pământului stă firea omului şi-n aceeaşi Lege viaţa omului. Când spusa unei femei ducea în nefiinţă legea oamenilor, se ştia că viaţa era în mâna femeii. Şi oamenii, femei, bărbaţi, trăiau cât le era dat să trăiască şi mureau când şi cum le era dat să moară, dar suferinţa bolilor nu era ştiută aşa cum acum e ştiută mai pest tot. Pe atunci, ştiindu-se ea alegătoare, cu nepăsare la cele ce ziceau unii sau alţii, se arăta lumii cu el de mână. Atunci nu făcuseră oamenii cuvintele mari pentru ceea ce era normal să fie şi numeau tot ceea ce făceau şi trăiau cu acele cuvinte ce le erau tuturor pe buze, rostite cu şi după rost.
Când lumea s-a stricat, s-a început şi stricarea vorbelor. Când femeile au uitat că ele îndumnezeiesc, când celor din întunericul de nepătruns le-au dat încredere mai mare decât stelelor ce le priveau uimite de nesocotirea menirilor şi a faptelor cu sens de decădere, din întuneric au venit umbrele care au îndemnat la toate relele ce şi acum sunt la tot pasul. De-atunci au început să vină pe lume copii bolnavi, de-atunci au început să moară bărbaţii mai devreme şi femeile să ducă pe umeri ceea ce nu aveau ele de dus. Când s-a făcut bărbatul s-a ştiut de ce s-a făcut aşa, iar când femeia a fost croită ca cealaltă jumătate a întregului, s-a ştiut de ce s-a făcut aşa. Şi pentru că doar pe Pământ sufletul e şi în om, Legea s-a numit Legea Pământului.
Ai regăsit în sufletul tău Legea în care cândva, aici, trăiam, când ne ştiam venirile şi ne-am văzut plecarea. Ce n-a fost atunci spre izbândă, acum e dat să izbândim, pe prag de vremuri să trecem văzuţi de cei ce-s sortiţi cu trecere pe mai departe. Tu, alegând cândva şi alegând acum după Legea ce o nesocotesc oamenii, vei intra în letopseţul lumii care şi cu noi începe. Cu noi şi cu cei care vor vrea să aleagă întoarcerea la Lege. Iar prima lege şi cea mai de preţ pentru oamenii începutului dar şi celor următori este Legea Pământului.

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: