joi, 20 septembrie 2012

Scrise în stele

Dacă ridici înspre cer privirea, noaptea, când gândul încă nu s-a dus să doarmă, ochii ţi-i poţi lăsa pradă dansului, plin de farmec, al stelelor. Acolo, după legi de nimeni ştiute, totul se mişcă şi doar stelele care veghează pe toţi şi pe fiecare, stau nemişcate, pe undeva depărtate de drumul ce-i plin de forfota celor ce-şi au misiunea de a fi vestitoare sau soli. Iar dansul ce se lasă privirilor tale, nici nu-ţi e dat să crezi că ştie mai bine decât noi aici, care-i clipa potrivită pentru oricare faptă ce dată e făptuirii.
Dacă priveşti, înainte de a-ţi trimite gândurile să doarmă, cerul înstelat, vei putea învăţa să buchiseşti înscrisurile pe care, alte stele, nevăzute decât în vis, le cercetează mereu, pentru a da timpului poruncă de împlinire şi omului poruncă de făptuire. Sunt stelele ce nu se văd pentru că acolo îngerii merg să ştie ce îţi este dat ţie, ce este bun pentru tine, cum să te apere de toate câte te-ar putea alunga din Cer sau te-ar îndatora prea mult pentru plăţi prea neînsemnate.
Şi mai vezi, doar dacă îţi laşi ochii, înainte de a-ţi lăsa gândul să plece pentru a dormi, pradă depărtărilor, o puzderie de stele mici, adunate, aproape una de alta, ca să nu se piardă în nemărginirea înaltului. Acel cumva nedefinit amestec îl vei putea rândui în visul în care ţi se spune despre orizontul ce-l vei avea, începând cu raza primilor zori, pentru timpuri viitoare. Acele stele ce stau aproape îmbrăţişate, legate una de alta prin fire subţiri ce abia pot fi închipuite, sunt literele cărţii, iar cartea este vieţii tale, şi doar tu o vezi aşa cum o vezi.
De nu ştii cum, ori n-ai puterea să urci spre stele, nu poţi desluşi nici măcar literele, nicidecum cuvintele. Şi aşa mai trebuie să ştii înţelesul cuvintelor, neschimbat de mii de mii de mii de ani, care acum scapă aproape tuturor. Doar un lucru e ştiut dacă nu va fi fost şi acesta uitat: Când doi oameni văd cerul înstelat la fel, cartea vieţii este aceeaşi pentru amândoi.
Scris e în stele şi toate sunt scrise în stele. Ridică-ţi privirea înspre cer, priveşte cerul înstelat şi-ţi lasă ochii pradă înaltului.. Intră în dansul stelelor ca să auzi cântecul Cerurilor şi încearcă să înţelegi şoapta ce de peste tot vine spre tine, că de ţi-a fost dat să o auzi, e vremea înţelesurilor pentru toţi. Clipa îmbrăţişării dintre destin şi soartă îţi fură visurile şi-ţi dă visele ca să-ţi ştie pregătite trăirile întoarcerii către tine, de dintodeauna, în drumu-ţi spre totdeauna.
Lasă-ţi gândul să doarmă spre a uita adormită, lângă el, teama. Fost-au multe în felul în care au fost, dar nimic nu va mai fi la fel. Trecute-s vremuri noi, vremurile vechi, revenind, se vor lăsa cunoscute tuturor, şi mulţi le vor numi vremurile cele noi. Când gândurile-ţi dorm, priveşte câtă alergătură e în Cer şi cum stelele îşi tot aruncă privirile spre Pământ... Dar caută, înainte de toate, să vezi cum una, încearcă, şi tot încearcă, şi nu se dă bătută, să treacă prin norii de toamnă şi să ţi se aşeze în palma ta. Aduce cu ea vestirea vremurilor tale de împlinire. Trimisă e de cei ce ştiu că toate sunt scrise în stele. Şi scris e în stele...

Un comentariu:

maria spunea...

Cartea vietii este aceiasi pentru toti ce simtim aceiasi iubire!

Cititori frecvenţi:

Google Followers: