miercuri, 3 aprilie 2013

Departe, spre mai departe

Libertatea, e singura dorinţă ce rupe aparenţele, pe care şi tu, ca şi mulţi alţii, ţi le-ai luat ca scut. Vorbeam noi despre asta, şi-n noaptea primelor tale ore de libertate ce le-ai furat vieţii, când te-ai trezit trăind, ţi-a fost să afli că viaţa nu îţi ia dreptul de a dori, de a voi, de a vorbi, de a râde, de a te bucura, de a plânge, de a face orice... Şi, încă altceva ai aflat... ceea ce uitasei că era adevărul în care credeai: uşoară poate fi împlinirea, dacă gândul şi trăirea sunt libere.
Ieri, parcă ieri a bătut la uşa ta gândul că se poate să fie şi altfel, gândul că nu te-au schimbat zilele aşteptării şi nopţile îndurării şi că aşa cum te-ai lăsat la mâna prejudecăţilor speranţei, poţi să-ţi arăţi că îţi eşti, singură, şi speranţă şi motiv al faptelor care să-ţi dezmorţească, măcar o clipă, la început, privirile, auzul şi simţirile, mai ales simţirile, fără de care n-ai putea să ai nici numele ce-l ai, nici să păşeşti aşa cum păşeşti, nici să faci ceea ce ai de făcut, nici să dai ceea ce ai de dat.
Lasă-ţi adevărul să curgă prin tine şi lasă-te ieşită în calea lui. Şi nu-ţi mai certa privirea care caută depărtările. Acolo am fost, acolo sunt şi tot acolo e libertatea pe care acum o ştii, îi ştii, chiar dacă nu cu totul, chiar dacă n-ai ascultat decât câteva refrene ale cântecelor ei, puterea de a te face să te laşi privită ca dar, de a da fără a aştepta şi a primi fără să ţi se spună că viaţa e un târg în care totul se cumpără, totul se vinde, totul se schimbă. Poţi să treci iarăşi pragul casei în care începi să nu te mai recunoşti, nici chiar pe tine să te mai ştii, ca să redescoperi că poţi fi tu, pe totdeauna.
Iubirii nu-i da nume, las-o să îţi poarte numele de cumva aşa se întâmplă să îi fie alegerea. Şi nu te mai întreba de ce ţi-a ales o cale fără să te întrebe. Tu alege libertatea şi redă-te libertăţii. E singura condiţie a ei, stare în care tu eşti una cu tine şi asemenea ei. Nu căuta acum noianul de fapte şi întâmplări ale timpului, punându-i condiţia „dacă da” ori „dacă nu”, pentru că, aşa cum ai văzut, el nu stă să te întrebe dacă vrei ori nu vrei. Lasă-te luminii depărtării ca să poţi uita de condiţii şi ca să poţi să faci din timpul întrebărilor un timp al dorinţelor împlinite şi al bucuriilor neprihănite de obişnuinţele, judecăţile şi prejudecăţile altora sau chiar ale tale, cea care încă eşti.

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: