vineri, 26 aprilie 2013

Azi, spre mâine

Mai devreme sau mai târziu, mai uşor sau mai greu, după cum ne-au fost gândurile pe când ne pregăteam patul pentru odihna nopţii, ne trezim. Odihniţi uneori, obosiţi alteori, vreme îndelungată sau altfel, zi de zi. În viaţă, zilele şi nopţile, se repetă, şi oricând se poate ca o greşeală a zilei ce-a fost, simţind-o în dimineaţa următoare, să fie amintire... De ne-ar fi învăţătură şi pentru viaţă trezirea, cândva, mai devreme sau mai târziu, nu ne-ar mai fi gândul potrivnic sufletului şi nu ne-ar mai fi sufletul pus la încercare.
Amintirile, şi dorinţa de a fi orice amintire plină de amănunte, mereu îl duce pe om mai departe decât trebuie. Şi chiar de vederea-i slăbeşte, pe oboseală dă vina şi nicidecum pe deşertăciunea ce-i întunecă mintea şi-i îngheaţă sufletul. Şi nu îşi găseşte alte motivaţii lăsându-se pradă unei continue aşteptări a căderii stelelor pe care vrea să le vadă căzute. Iar toată învăţătura vieţii o cuprinde într-o vorbă, ce el zice că spune tot: Ce-am avut şi ce-am pierdut?
Rupe-te, o clipă măcar de tot ceea ce ştii şi încearcă să vezi dacă nu cumva ştii mai multe decât ai agonisit de la unii, de la alţii, ori buchisind poveşti unele bune, altele rele... Când vei reuşi să uiţi de fricile zilei de mâine, şi vei descoperi că ţii îngropată o comoară, parcă şi de bogăţie îţi este frică. Atunci vei descoperi că azi te lasă datoare pe mâine, aşa cum îţi este azi îndatorat lui ieri. Aşa că ar fi bine dacă te-ai gândi la vorba de demult, ce te îndeamnă să nu laşi pe mâine ce poţi face azi... Descoperind ce comoară zace în tine, şi cât de veche este, vei şti cât de important este să-ţi laşi linişte vieţii următoare făcând ceea ce este de făcut într-aceasta. Nici o pornire nu-i un moft!
Ieri rămâne ieri, mâine vine peste azi şi cu grabă mare îi ia locul. Ce a rămas de ieri, apasă pe azi, iar dacă rămâne pentru mâine va înlănţui paşii drumului care va fi din ce în ce mai greu. Drumul e drept, dar pădurile, cu toate nălucile, îl străjuiesc. Şi de văzut, doar cât lumină e sau cât poţi lumina, ai să vezi. Şi cum nici ochii nu bat dincolo de orizont, nu te aştepta să vezi dincolo de cotitura drumului. Mergi drumul, dacă vrei să nu te arunce în marginea lui.
Ai urcat în tren, ieri, poate chiar alaltăieri. Vrei să cobori din mers? În urma lui, vine cutremurul!

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: