Când toţi credeau că se va întuneca, şi pentru unii chiar venea noaptea, noi luptam cu razele de întuneric ce încercau să ne străpungă speranţele. Din demulturi venite, căzuseră la învoială să dea de ştire că ne stau de pază la ceas de dimineaţă şi ne caută de trăiri la ceas de seară.
Lumi ale umbrelor trecuseră prin privirile noastre încercând să orbească pasul ce ni-l aştepta sufletul şi în ropotul trecerii lor pe drum s-au răzvrătit împotriva trimişilor lor. Le dăduseră crezare de fiecare dată când promiseseră final de epocă şi îi plătiseră cu dorinţe ca să facă să nu mai lase urme pe care să se poată regăsi întâmplarea împlinitoare. Iar, din teamă, ei, trimişii veniseră în grabă, folosindu-se de alte umbre călătoare prin lumea noastră.
Şi s-au lovit de tine, şi s-au lovit de mine şi loviturile arătau cât de puternice sunt. Simţiserăm cum căutau să se adâncească în noi spre a se adânci între noi ruptură fără fund. Cercetaseră privirea şi cercetaseră inima cu arsuri ca să lase fuga să nu mai dea şanse împreunării ce-i lumina cu puterea vieţii din noi.
Şi s-au lovit şi ne-au lovit, şi lacrimile s-au pornit. Aşa s-a milostivit privirea cerului şi plânsului i-a dat să vadă semnul coborârii lângă noi. S-au coborât fulgii răzleţi ce veneau din seninul înaltului, fulgii prin care îngerii nu se voiau decât de noi văzuţi şi ţie, doritoare a albului zăpezii, să-ţi dea motivul bucuriei vieţii ce nu ţi-o va mai putea nimeni alunga.
O candelă la căpătâiul sufletului s-a aprins ca să se facă lumină împrejurul tău. O candelă s-a aprins să poţi citi cartea pe care ai căutat să o citeşti. Ţi-a luminat literelele de aur şi lumina te-a înconjurat când luminile somnului au plecat să doarmă. Trimişii se perduseră pe ei şi se întorseseră cu ochii plecaţi în lumea lor, cuvântând neputinţa prin cuvinte grele ce recreionau întregul ce-l trudiseră să-l împlinească şi s-au ales cu faptele pierdute în pierderea-i definitivă.
Şi lumina a fost să stea şi să te îmbrăţişeze aşa cum îmbrăţişată în nopţile timpului şi-n zilele de teamă ale vremurilor ce azi se termină, te vei regăsi a fi ceea ce eşti şi trebuie să fii, aşa cum literele de aur te au în cartea lor scrisă.
Şi căldura ai simţit-o ca să te poţi învăţa cu căldura ce nu te va mai lăsa recele să-l simţi în privire, în gând, în palme ori în trăire. Candela e aprinsă şi de-a pururi lumina ei va face să se vadă strălucirea-ţi îngerească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu