marți, 17 aprilie 2012

Paşii toamnei vieţii

Înverzesc privirile înspre cer, se înseninează a primăvară, se încălzeşte totul a vară, lumina soarelui se aseamănă cu luminile zăpezilor din iarnă. Strălucesc înălţimile spre care drumul, treaptă cu treaptă, urcă neobosit. Dar a păstrat, adunând toamnelor prin care am trecut, frunzele vestejite, ca să poată să dea contur real timpului vieţii. Şi e toamnă...
E toamnă şi nu e deloc întâmplător, căci dacă întâmplarea a făcut să fie toamnă sau dacă toamna a făcut să apară întâmplarea, Cineva a preferat să rămână anonim, pentru a fi sigur că nimeni nu fură merite. Că nimeni nu va avea curajul să nege motivul mâinilor ce au curajul să înlănţuie trecutul în viitorul împlinitor.
Treptele-s urcă doar câte puţin, dar merg mult. Sunt mărginite în urcare de conturul trecutului, dar mărginirea viitorului se pierde înspre înălţimi. Cu paşi mici se urcă marile înălţimi şi drumul a învăţat că paşii repezi se împiedică uneori unul pe altul. Şi din toate învăţăturile piedicilor, din toate durerile paşilor, drumul s-a conturat spre a fi întâmplător şi neaşteptat.
Nu pun drumului întrebări şi nici nu-mi pun mie întrebări. De-aş fi vrednic de întrebări n-aş mai avea puterea de a merge aşa cum am de mers. Nici nu-mi găsesc întrebări căci acum ştiu că nu acum trebuie să o fac. Ci atunci când înfloriseră toate florile şi nu mă gândeam că înflorirea florilor este semnul frunzelor arămii ce le vor urma. Acum ştiu doar că nu degeaba e toamnă, căci numai toamna este timp de rod bogat.
Acum când ştiu cât de înşelătoare sunt ploile de vară, nu mă mai tem de vremea când vor veni ploile de toamnă. Ploile verii aduc furtuna, fulgerele călătoresc doar pe creştetul norilor ploilor de vară. Toamna, ploile vin să aşeze rodul şi să ne lase vreme de socotire a rodului. Şi doar toamna aduce culorile curcubeului pe Pământ, coborându-le din Cer.
Şi doar toamna privirile se limpezesc în privirea lor spre orizont, căci florile cu petale căzătoare nu se mai ivesc, furându-le. Şi tocmai de aceea mă lipsesc acum, când ştiu că e toamnă, de întrebări. Căci ştiu că şi vara şi primăvara sălăşluieşte în noi şi că amandouă or să se vadă prin bogăţia toamnei.
Eu, atât mai fac... Fac paşii toamnei vieţii...

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: