luni, 30 aprilie 2012

Ne-ncearcă jocul unora

Între cer şi Pământ e mare zbatere iarăşi. S-au temut prea tare umbrele de orbire şi s-au gândit că răsucindu-şi formele pot spulbera visele şi pot tulbura apele. Era prea vreme de lumină şi trebuia să ştim că cei care cărora le place să stea în letargia trecerii timpului se tem de prea multa trezie a faptelor ce nu se dau înapoi de a alunga trecutul şi umbrele ce-l tot aduc în prezent. Era prea multă lumină, venea prea multă şi cu lumina s-au jucat.
Când s-au început primele ploi de lumină, prin ungherele întunecoase s-a auzit geamătul neînţelegerii schimbării. Era plin de prea cunoscutele înţelesuri cu care se mândrea că poate să facă cerurile să plângă. Şi chiar au fost vremuri lungi în care norii s-au învrednicit a plânge de durerea neliniştii lui. Doar Cerul şi-a păstrat măreţia şi nu şi-a lăsat ochii închişi, şi a privit aşa cum trebuia să privească geamătul.
Gânduri spre departe a împins geamătul ce se trezea să se lase auzit, mai devreme sau mai târziu, ori când voia el, căci neştiut de nimeni îşi veghea unegherul de care nimeni nu trebuia să ştie. Doar către sus nu putea să vadă, căci acolo era prea multă lumină! Doar de acolo i se vedea jocul de-a v-aţi ascunselea. Căci păsările nopţii ziua nu vorbesc, iar cele ale zilei nu aveau ce să vadă în întunericul tainic.
O dată, de două ori... de şase ori? Să fie semn de insomnie?
Era prea multă lumină şi veneau vremuri cu şi mai multă lumină. De prea multă lumină umbrele nu mai pot să adoarmă. Şi când au văzut că li s-a furat liniştea, că încercatul lor de a dormi şi a adormi nu mai are sorţi de izbândă, au început să se zvârcolească şi să clevetească. Să dea semn de nerăbdare.
Câtă forfotă s-a stârnit doar pentru că s-au arătat câteva raze de lumină... Dar vine vara razelor care nu se dau bătute până nu dezrobesc toate ungherele de întuneric şi de frig. Prea multă lumină se părea că este, lumina abia că s-a arătat spre a fi lumina ce va fi!
Curgeau raze liniştite şi s-au gândit umbrele să le întoarcă din drum. Şi cum convinse nu se puteau lăsa, şi cum nu-şi puteau risipi lumina, s-a încins un joc al umbrei. Se ridicau, se coborau şi încercau zborul păsării măiastre. Că doar aşa puteau să ducă înspre alte zări razele ce ştiau unde sunt aşteptate. Şi joc se arăta a fi.
Dar nu au stat prea mult pe gânduri. S-au răsucit în jurul razelor de lumină încercând să le strângă într-un nod, ca să le scurteze drumul şi să le răsucească, dacă nu spre înapoi, măcar spre altă parte. Le-au răsucit, le-au învârtit, le-au împins spre stânga ori spre dreapta. N-au reuşit însă nodul pe care şi-l doreau. Căci o rază s-a învrednicit să stea de-o parte şi a avut tăria de a se coborî mai jos decât urcaseră umbrele. Şi de-acolo a putut să le vadă intenţiile.
Ne-au păgubit timp bun de lumina ce ne erau dăruită, dar umbrele şi-au prins mâinile în nodul pe care se pregăteau să-l facă acelor raze ce le vroiau întoarse din drumul lor. În nod nu au prins decât o urmă a razelor, dar şi pe aceea au tăiat-o cu toată ura de care puteau, nişte umbre ce doar letargia şi-o doresc, să se folosească. Şi-au aruncat ura în drumul luminii ca să o aducă lumina înspre noi.
Dar cum nici urii nu-i prieşte lumina, s-a grăbit să o ia înainte şi cu câteva clipe de a ajunge lumina la noi, un nor întunecat de ură a tot început să se învîrtă în jurul nostru, încercând să ne ademenească sufletul. Credea că nu-i văzut, credeau şi umbrele, ce se opriseră să privească, la fel, şi le era şi le este încă timp de bucurie.
Însă au uitat să mai joace jocul, au uitat să mai înnoade noduri în lumină şi au uitat că nu pot să se împotrivească luminii. Şi-au mai uitat că nu doar furtuna risipeşte norii, ci şi lumina, cea care nu-i risipeşte, nu doar îi alungă, ci îi topeşte. Şi când topiţi vor fi, şi umbrele se vor topi şi vor intra cu totul şi cu totul în pământ.
Acum încă ne-ncearcă jocul unora ce stau în umbre... Şi înainte de a se topi umbrele se vor năpusti asupra acelei raze ce a avut în ea tăria de a se feri de jocul lor. Pesemne că o vor lovi rău, ca răzbunare şi ca preţ al luminii noastre...

Niciun comentariu:

Flag Counter