Rugăciune pentru oameni şi suflet

Eu, Cel ce sunt, eu, cel trimis de Tine aici, de unde acum vin înspre tine, din lumea care a uitat până şi să facă semnul crucii cu bunăcuviinţă, în care viaţa s-a pustiit prin răutate şi necredinţă, prin nedemna trăire, ori prea multa dorinţă de avuţii şi arginţi, Eu cel care omului drag îi îngenunchez spre a-i slăvi fiinţa ce-n Lumina ta trăieşte, ţie Doamne, al nostru şi al tuturor Creator, Cel care dai şi putere şi libertate omului de a alege între Sus şi Jos, între Adevăr şi Minciună, între Iubire şi Ură, mă rog a coborî Harul Tău asupra celor ce sunt îngenuncheaţi de cei mai necredincioşi şi neputincioşi, spre a le lua poverile de pe umeri şi a-i îndrepta în statul lor drept.

Mă rog, Ţie, Dumnezeule cel Prea Înalt, văzător şi cunoscător al tuturor faptelor omeneşti, pentru cei în care s-a cuibărit neputinţa de a iubi pe cel de aproape şi de mai aproape, arată-le calea ce şi-au avut-o aleasă spre întreaga trăire; pentru cei care s-au coborat într-atât încât şi-au aruncat gândul, sau vorba, sau fapta împotriva celor de prea aproape, sufletului rău pricinuindu-le, fă-i să vadă lacrimile îngerilor ce pedeapsa lor acum o ispăşesc spre a mai domoli furia Cerurilor până la judecata din urmă; pentru cei ce s-au vândut întru bucuria de a omorî cu sânge rece, uitând de Tine, cel ce viaţă dăruieşti, să se depărteze de gândul morţii; celor ce nepăsători la îndemnurile Tale de la facerea lumii, n-au mai avut gând curat spre mai de aproapele ţiitor sau de toată omenireaa, nici chiar spre viaţa ce trebuie trăită aşa cum le-a fost dat să aleagă înainte de coborârea din ceruri, să-i lecuieşti de gustul crud al hrăpăreţei guri a Iadului ce-n gând le sălăşluieşte.

Mă rog Ţie, Doamne, îndreaptă-ţi privirile spre cei ce-şi trudesc din greu traiul casei lor şi le răsplăteşte truda prin belşugul ce-i scapă te toţi cei ce-i vor la mâna lor, adu dreptatea totdeauna de partea celui nedreptăţit, curajul şi puterea celui ce vrea să nu mai aibă frică de nimeni şi de nimic, adăpost fă să îşi găsească toţi cei care pe nedrept şi l-au pierdut, şi dă celor grav bolnavi puterea de a şti că au puterea de a fi, prin Tine şi ei înşişi sănătoşi.

Ţie, Doamne, mă rog pentru cei nevolnici şi, de ură, de răutate, de gelozie, de invidie şi de toate celelalte rele cuprinşi, pe calea dreptei credinţe adu-i, dăruindu-i cu Iubire, cu blândeţe, cu dragoste şi cu toate cele ce de la tine sunt date omului pentru a fi fericit şi a ferici şi pe alţii, ca să uite să-şi mai abată gândurile lor spre cei care, nevinovaţi, au fost rătăciţi şi rătăcitori tocmai datorită faptelor cele rele ale celor pe care acum, eu, căutător al celui mai drept şi mai bun drum către tine, te rog să îi ajuţi.

Opreşte, Doamne, cu bunătate dacă se poate, pe cei care omoară viaţa înainte de a se şti că este viaţă, nefericind şi otrăvind suflete, ca să-şi îndepărteze privirea dinspre Tine. Şi pe cei care otrăvesc minţile, gândurile şi visurile oamenilor, adevărul furându-le şi făcându-i să uite că Tu nu le-ai spus vreodată că trebuie să mintă, ori să învinovăţească pe nedrept, ori să dea peste mâna celui ce le-o întinde spre a se ajuta şi a le fi de folos, fă-i Doamne, să ştie ce rău îşi fac şi lor şi copiilor lor şi copiilor copiilor lor şi opreşte-i de la faptele lor aducătoare de mânie Cerească. Întoarce-i, Doamne, şi pe ei, acum când îşi ştiu fiinţarea în ceasul din urmă, spre dreapta credinţă şi pocăinţă şi dă-le puterea de a recunoaşte şi a-şi cere iertare către acei ce ani de suferinţă, din fapta, din vorba sau din gândul lor pornită, au avut, fără să ştie de ce au avut-o.

Dă, Doamne, aşa cum tu poţi da, puterea celor ce li s-a furat, li s-a lovit, li s-a rupt sau li s-a înlocuit tot sau o parte din suflet, toată puterea şi forţa de a face grabnic să aibă iar sufletul lor, întreg, curat şi luminat, aşa cum tu l-ai dat, aşa cum tu l-ai lăsat. Iar pentru tot timpul pierdut dă-le, Doamne, timp să le facă pe toate, şi de făcut-au greşeli, fă-i să le uite şi să nu mai fie sau să se mai creadă vinovaţi.

Doamne, trimite-ţi oştile îngereşti să desferece, o dată şi pentru totdeauna, porţile cele nedrept închise acelora care caută spre cunoaştere şi învăţare şi nu-i lăsa să fie batjocoriţi de cei potrivnici cunoaşterii şi credinţei. Şi fă să desferece, Doamne, toate porţile închise şi să cureţe, Doamne, drumurile adevărate, ca nimeni să nu mai piardă timpul căutând drumuri şi rătăcindu-se pe cărări neumblate.

Te rog, Doamne, eu, slujitor al Credinţei în Tine, Cel ce pe toate cele bune le ţii, voind a le dărui, dă celor ce-i ştiu şi la care mă gândesc, azi, în ziua Luminării din străbuni, puterea înţelepciunii de a nu se înstrăina sau învenina cu gânduri, vorbe sau cu priviri de rău, dă-le uitarea celor rele şi nedumnezeieşti porniri.

Şi te mai rog, Doamne, ajută-i pe toţi cei pe care îi am în gând, ştiindu-le suferinţa, şi de care acum, fără de voie, am uitat să-i amintesc.

Vrăjmaşilor oamenilor, Doamne, te rog, dă-le ceea ce crezi Tu că trebuie să le dai, răsplată sau pedeapsă, dar dă-le iertarea şi dă-le puterea de a se ierta pentru tot ceea ce rău au gândit sau rău au făcut.

Împlineşte grabnic, Doamne, ruga mea pentru oamenii Pământului, pentru rodnicie şi pentru întreaga şi neoprita cunoaştere, pentru liniştea şi apărarea sufletelor lor.

Şi aşa să fie, de-acum şi pururea şi-n vecii vecilor! Amin!