Rugăciune pentru oameni

Eu, Cel ce sunt, eu, cel trimis de tine aici de unde acum vin, din lumea în care viaţa s-a pustiit prin necredinţă şi nedemnitatea trăirilor, ori prin multa dorinţă de înavuţire deşartă, eu cel care omului drag îi îngenunchez spre a-i slăvi fiinţa ce-n Lumina Ta trăieşte, ţie Doamne, al nostru şi al tuturor Creator, care dai omului libertatea de a alege între Sus şi Jos, între Adevăr şi Minciună, între Iubire şi Ură, mă rog a coborî asupra celor ce sunt îngenuncheaţi de cei mai necredincioşi şi neputincioşi, spre a le lua poverile de pe umeri şi a-i în-drepta în statul lor drept. Mă rog, Tie, pentru cei în care s-a cuibărit neputinţa de a iubi pe cel de mai aproape, arăta-le calea ce şi-au avut-o aleasă spre întreaga trăire; pentru acei care s-au coborat într-atât încât şi-au aruncat gândul sau vorba sau fapta împotriva celor de aproape, rău pricinuindu-le, fă-i să vadă lacrimile îngerilor ce pedeapsa lor acum o ispăşesc spre a mai domoli furia Cerurilor până la judecata din urmă; pentru cei ce s-au vândut întru bucuria arginţilor zornăitori, uitând de Tine, de casă, de mai de aproapele ţiitor sau de toată omenia, chiar şi de viaţa ce trebuie trăită aşa cum le-a fost dat să aleagă înainte de coborârea din ceruri, să-i lecuieşti de gustul crud al hrăpăreţei guri a Iadului ce-n gând le sălăşluieşte.

Mă rog ţie, Doamne, sporeşte avuţia celui ce trudeşte şi dă răsplată celor ce-şi trudesc traiul casei lor, dă nedreptăţitului calea de a-şi găsi dreptatea, celui infricoşat de alţii puterea de a le arata nimicnicia şi puterea de a fi liber precum Tu i-ai dat să fie, celui bolnav dorinţa de a trăi şi grabnic a se însănatoşi, apă celui cuprins de sete, foc şi adăpost celui cuprins de frigul drumurilor, odihna celui prea trudit şi celui nedormit în multa-i zbatere spre trai mai omenesc.

Dă, Doamne, aşa cum tu poţi da, cele mai drepte căi pentru toţi ce şi-au dus paşii prin unghere întunecate şi prin ceea ce tu crezi că este bine să faci cu ei, adu-i spre gânduri mai bune şi arată-le unde este pragul de întoarcere spre dreapta credinţă, ce lasă omul să fie om ca să poată să treaca de toate pragurile ce-i stau, după fapte, gând şi trecuturi, în cale.

Doamne, trimite-ţi oştile îngereşti să desferece porţile cele nedrept închise copiilor celor sărmani ce caută spre cunoaştere şi învăţare şi nu-i lăsa să fie batjocoriţi de cei bogaţi şi fără de inimă. Adună, Doamne, copii cei nevinovaţi, părăsiţi şi uitaţi în friguri şi în ploi şi dă-le casa ce orice om o are ca nevoie, spre a uita cele îndurate şi a trăi în cumsecădenia vieţii.

Te rog, Doamne, eu, slujitor al Credinţei în Tine, cel ce pe toate cele bune le ţii, dă celor ce-i ştiu şi la care mă gândesc, azi, în ziua Luminării din străbuni, puterea înţelepciunii de a nu se înstrăina sau învenina cu vorbe sau cu priviri de rău, dă-le uitarea celor rele şi nedumnezeieşti porniri.

Şi te mai rog, Doamne, ajută-i pe toţi cei pe care îi am în gând ştiindu-le suferinţa şi de care acum, fără de voie am uitat să-i amintesc.

Vrăjmaşilor, Doamne, te rog, nu le da pedeapsă ci îi intoarce la adevărata credinţă. Dă-le iertarea şi dă-le puterea de a se ierta pentru tot ceea ce rău au gândit sau rău au făcut.

Împlineşte, Doamne, ruga mea pentru oamenii Pământului, pentru rodnicie şi pentru întreaga şi neoprita cunoaştere.

Şi aşa să fie, de-acum şi-n vecii vecilor, Amin!