duminică, 3 februarie 2013

Clar de ceaţă

E greu să vezi clar când privirea stă agăţată de ceaţă, nedesluşind conturile pe care, oricine, de ar fi să îţi vorbească, le-ar defini ca diferenţă dintre alb şi negru, dintre lumină şi întuneric. La urma-urmelor, cine ştie, de unul singur, de nu-şi are măsură, de nu a ştiut, văzând lumina, că lumină vede, şi văzând întunericul, că întuneric vede, cât de luminoasă e lumina, ori cât de alb este albul? Când se vede soarele, prin ceaţă, ştii când şi-a avut răsăritul?
Când îţi croieşti orizontul în gând, de ce te apuci să-l mărgineşti la propriile-ţi simţiri, umbrindu-l mereu şi mereu îngustându-l? Oglinda te arată pe tine doar de o priveşti în faţa ochilor, dacă însă te uiţi în oglinda gheţii, câţi paşi poţi face? Nu cumva îşi ia singură dreptul de a te privi în faţă şi alunecă sub paşi pentru a nu o mai obliga să arate tuturor ceea ce tu nu vrei să arăţi, fiindcă nu vrei, de nici un fel, să vezi?
Zorii de zi se zămislesc în întunericul nopţii. De n-ar fi atât de întunecată noaptea spre sfârşitul ei, crezi că oamenii ar putea să vadă cu adevărat strălucirea primei raze a soarelui, cea care nici nu se arată Pământului, ci îi dă de ştire, văzută fiind doar de ultimile frământări ale întunericului care, văzându-se luat la goană, nici nu se mai uita înapoi? De ce oare-ţi laşi motivele gândurilor să meargă pe urmele întunericului? Te-ai gândit că aşa le dai apă la moară să ia cu ele tot ce-ar fi să le arate luminoase şi să rămână vederii doar umbra în care s-au zbătut spre a se face pe ele în sine, lor, ştiute, şi apoi de către alţii ştiute?
De-atâtea ori m-ai întrebat de cât de clare sunt marginile cerului şi când ţi-am spus că de stau lângă tine şi le privesc, le văd clar înceţoşate, aşa cum niciodată nu le văd de mă uit la ele din tăriile Cerurile. De-acolo chiar şi ceaţa e clară, chiar şi gheaţa se vede când gândeşte cui îi este oglindă şi cui îi dă puterea de a nu se clătina, grăbindu-i mersul spre timpul liber de prejudecata trecerii fără rost. De câte ori te vei mai vrea ascunsă de ceaţă, căutând să nu îţi vadă nimeni faptele care nu au puterea de a se crede pe ele însele ori înainte ori înapoi mergătoare? Pe mine poţi să mă întrebi şi una şi alta... Tu însă ţie caută-ţi răspunsuri în oglinda vieţii, nu lunecând pe gheaţă...

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: