-continuare din Discuţii de dinainte de a deveni prezent [4]-
Mai e vreme de zbatere doar până ne vom întâlni spre a fi totul... Şi va fi, căci spre aste merg toate... Anul care vine, El va veni! Acum fără teamă, aş putea să spun aici şi numele tău, şi numele lui... Dar încă nu e timpul, căci mai sunt unii ce păzesc colţurile să facă drumul şi mai greu...
Se vor întâmpla fără de ştire toate cele necesare ca să vină clipa de coborâre a primului din cei care se vor împământeni în lumea cea nouă. Aşteaptă toţi să ştie când va fi prima zi a acelei Noi Lumi, mulţi s-au grăbit să spună că toată lumea va şti. Nu mă încred în ei, chiar dacă le dau dreptate când spun oamenilor despre ziua în care toate semnele vor fi arătate. Are însemnătate acea zi pentru toţi, dar nu este nici ultima a Lumii Vechi, nici prima a Lumii Noi. Unii, prea puţini e drept, şi nu vin ei cu nici o veste, dar o dau prin alţii, sunt deja trăitori în ea. Suntem alţii ce ni-i pasul pus şi acolo, dar suntem şi aici; unii vorbesc, alţii nu vorbesc. Cei ce au păşit pot spune că lor le este ştiut semnul trecerii definitive în acea lume. Unii, cei mai mulţi, încearcă să înţeleagă cum va fi acea lume. Ei sunt cei care acum dau veşti despre războaie cumplite sau despre pace şi armonie ce nu s-a aflat vreodată! Ei deja spun că ştiu şi când se va fi trecerea, şi cum va fi trecerea, şi ce va fi după trecere.
Eu ştiu când nouă ni se va arăta că ceea ce a fost ia sfârşit, că ceea ce va fi începe. El este semnul, El dă semnul. Se va întâmpla să fie omeneşte întâmplat ceea ce e firesc, când n-ar fi teamă de a se întâmpla. Acei care vor afla, nu se vor mai vrea să fie împotrivă, chiar dacă împotrivă vof fi vrut să fie. Teamă mare s-ar putea să avem că nu va fi uşor, dar nu va fi să se cuibărească teama, căci doar trei ore gândurile se vor frământa, uitate fiind de vestea care va schimba întru totul totul. Trei săptămâni nu va şti nimeni despre pregătita-i venire, căci atunci vor fi mai multe vorbe împotriva faptei. Se vor prăbuşi definitiv cercurile strâmtorării şi lacrimi ale bucuriei vor curge, cu arătarea celor făptaşi ai împotrivirii şi celor ce bucuria aceasta o aşteaptă. În pumnii fricii se vor prinde florile ce vor încorona gândul frumos. Ceea ce azi e crezut imposibil, întâmplându-se, nimic nu va mai sta împotrivă.
La miez de noapte va fi trecerea între lumi. O rază albă va tăia cerurile. O rază albă ce văzută, înţeleasă sau neînţeleasă, va fi de toţi, va fi lumina ce va coborî aducându-l. Se vor împreuna luminile ce-l aşteaptă cu lumina Lui. Va fi Lumină mare în jur... În acea lumină i se va proiecta pe cer, pe orice tavan, chipul de cum va fi când se vor împlini anii plecării în lume. Voi, fiice ale luminii, veţi trăi bucuria chipului fără asemănare, căci voi veţi fi cele dintâi ce-L veţi vedea. Această clipă, ce nu va fi nălucire, ne va da vestea trecerii.
Nu va fi o noapte a nopţii mari, va fi o noapte a toamnei târzii ce va mira pe toată lumea cât va fi de caldă. Dar zilele ce vor urma vor altfel decât toate cele ştiute. Cei din lumea veche se vor simţi că încep să plutească, sau că li se îngroapă picioarele în pământ. Cei ce azi spun despre ziua cea mare, despre ziua de sfârşit, ori despre ziua de începutt, vor căuta să spună că a venit o stea, sau că în Pământ se zbat cei ce vor să iasă. Mulţi însă se vor pierde în mulţime, ruşinaţi de ceea ce sunt acum, de vorbele de acum.
De teama Lui unii vor găsi de cuvinţă să plece, să nu aştepte ziua trecerii, căci ştiindu-se cu sufletul atârnat de toate răutăţile de pînă atunci, vor înţelege că tot jos vor merge. Din bucurie alţii vor găsi dreapta cale... Ei vor şti simţind, căci el, aşa cum ar fi, neînsemnat, îşi va începe lucrarea în aşteptarea celorlalţi.
Abia atunci, când venit va fi aici, aici voi sta şi eu mai mult. Ceea ce acum mi se spune doar Acolo, spus îmi va fi de El. Ceea ce eu acum trebuie să pun în cuvinte, nu voi mai pune eu, căci El va vorbi prin cea care i-a fost aleasă pavăză a începutului. Voi strânge ostaşii ce-i vor da ascultare în lupta lui cea mare...
Noaptea stelelor va fi... Noaptea Pământului va fi... Lupta cea mare se va porni...
Când va ruperea pământului şi îngroparea celor ce nu mai pot niciodată urca, El ne va spune unde va fi locul în care nimic nu ni se poate întâmpla. Şi acolo îşi va găsi ziua de foc în care va surâde lumii întâia oară, după trei zile în care va tot fi aşteptat... Iar zâmbetu-i va face lumea să nu mai fie tristă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu