Am tot vorbit de ceea ce va fi până când se vor schimba realităţile vieţilor de acum, despre ceea ce acum se întâmplă aici, acum dar şi “acolo” sus, într-un continuu, permanent, acum. E timpul să vorbesc şi de ceea ce va fi... După plâns vine şi râs, spun oamenii, şi dreptate au. Căci vremurilor de acum, în care plânsul este văzut sau simţit la tot omul, nu mai au mult de trăit. Semnele Cerului se văd, semnele Pământului se simt, semnele Soarelui se ştiu. Doar cei ce nu au adormit mai gândesc dincolo de foame, de frig, de toate greutăţile. Mai toţi aleargă de colo-colo, somnambuli, ca să mai adune nişte bani, ca să poată să se arate altora ca fiind puternici prin avut, prin arătare şi prin vederea tuturor, că pot fi tot ceea ce vor doar pentru că şi-au prins capul în jug.
Copiii cei mici, cei ce abia-şi gânguresc cuvintele, de ce să poarte vinovăţia lor, a celor mari? Dar copii care s-au prea murdărit de mizeria celor mari, de ce să fie vinovaţi? Ce vă face pe voi, oameni mari, să vă văduviţi copii, de timpurile curate şi frumoase ce vor urma?
Trec pe drumul meu şi prin vremurile ce vor veni. Trec pe acolo pentru că îmi este chiar plăcut sufletului ceea ce văd. E dreptul meu de a vrea să ştiu, nu doar să cunosc ceea ce va trăi cel ce va veni, purtându-mă şi pe mine în eternitatea sa. Sunt şi eu unul din cei ce au în “contractul vieţii de aici” această sacră şi divină datorie. Iată deci că acum las să se ştie şi ce nu se ştia...
Vor clocoti cerurile ce, suprapunându-se, vor face ca tot ceea ce este, acum, aici, să treacă prin sită, să urce cei ce trebuie să urce, să coboare cei ce trebuie să coboare. Cei ce au plecat forţaţi, în timpurile urgiei întunericului, se vor întoarce dând sens puterii de a reface o lume după chipul şi asemănarea primului înţeles.
Acei ce vor coborî, se vor afunda într-un întuneric de nepătruns. Li se va slăbi cu totul puterea de a se ivi în calea celor ce nu se pot gândi că altfel decât în armonie le poate fi viaţa. Cei ce azi ucid, mâine îşi vor primi locul. Azi vor podium, mâine vor privi din fund de groapă. Azi desconsideră, mâine nu vor mai fi văzuţi. Azi îşi vor numele bătut pe stele de aur, mâine nimeni nu va mai şti de ei...
Se vor scutura brazii de vâsc şi verdele crud al pădurii va străjui poienile munţilor, păzind împrejurimile în care copii îşi vor găsi locul de a învăţa, prin joc, a trăi. Ceea ce azi numim ipotetic, atunci, când ei vor face primii paşi, va fi o mare realitate, de necontestat. Vom fi toţi uniţi pentru a ne creşte copiii. Copiii noştri vor fi iubiţi de toţi, toţi vom iubi copii. Noi şi ei, ei şi noi, trăire a vieţii, drum al eternităţii, dând înţeles a ceea ce azi, mulţi spun, fără să înţeleagă, în vecii vecilor, depărtarea care îi face să tremure.
Lumina va fi lumină, plină de lumină. Lupta de azi pentru cele necesare zilei de zi cu zi, din lumină vor veni. Azi doar câţiva sunt cei ce de acestea se pot lipsi... Atunci puţini vor fi cei ce îşi vor aminti că toate se puteau câştiga doar din cele date de roadele pământului. Ne vor uimi copiii noştri cu gândurile lor ce vor împinge înainte totul. Când ei vor vrea să vadă ceea ce vor, o vor şi vedea, căci gândul ce-l vor avea vor putea să-i ducă acolo unde vor să se ducă. Se va putea atunci, căci atunci nu va mai pândi nimeni înlocuirea a ceea ce e plecat, căci răutatea nu va mai putea face nimic din ceea ce azi face. “Cine pleacă la plimbare...” este lozinca azi-ului neconcludent, azi-ului ce ne macină.
Va fi cum nu s-a mai văzut, n-am eu acum cuvintele ce pot descrie ce va fi. Sau nu sunt eu cel mai nimerit să descriu acea splendoare. Dau de veste, dar ştiu deja cine va da veste înainte de treceri, ceea ce va fi. Este cel care acum i se dă veste. Pe locul ce-l ştiu toţi ca pe o grădină, vom fi doar câţiva. Şi vor fi copii ce sunt acum, şi copii ce vin! Priviţi-vă pe voi şi pe copii voştri... Într-o zi vă veţi trezi poate fiecare altundeva sau împreună. Până atunci faceţi ceea ce trebuie să faceţi, nu ceea ce gândul vă îndemnă, privind această lume ce vă cheamă să rămâneţi jos, cat mai jos, sau chiar jos de tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu