Mereu întâmpinându-te

Dintotdeauna şi pentru totdeauna, o mână întinsă a fost către tine şi pentru tine, umărul meu ţi-a fost sprijin ochilor înlăcrimaţi şi apăsărilor ce, de n-ar fi fost împărţite, ştiai că te vor îndoi, că te vor strivi.

Şi am simţit împreună cât de usturătoare erau gândurile şi cât de otrăvitoare erau cuvintele, ori cât de dureroase erau faptele. Le-am împărţit şi le-am dat nuanţă de simplă dorinţă de supunere, căreia îi putem opune nu aceeaşi faţetă, ci aceeaşi speranţă, nicidecum ură ci o înţelegere a neputinţei de a mistui frustrări adunate, suprapuse nimicniciei sufletului şi puţinăţiei minţii.

Mi-a fost mereu mâna întinsă şi aşa a stat chiar şi atunci când se credea că degeaba mai păstrează dorinţa de a se împreună cu acea mână care închide lanţul asemenea horei din care se revarsă valurile înălţătoare. Ştiam că aşteptarea-i nu-i va fi în zadar, ştiam că trebuie să stea în aşteptare căci ştiută fiind aşa putea oricând să fie piedică altor lovituri ce spre tine ar fi fost îndreptate. Şi mai ştiam de norii mari ce se aşezaseră stavilă trăirilor şi plouase pe gânduri, iar vederea stătea ascunsă de fulgerele ce erau promise.

Şi mâna mea o vezi, o ştii, o găseşti mereu spre tine, întâmpinându-te. La fel ca totdeauna, la fel ca altădată, la fel pe totdeauna. Acum norii sunt mari şi negri, acum fulgerele fricii chiar ţi-au orbit vederea şi în furtuna ce se vrea revărsată, stau far şi călăuză. Întâmpinându-te stau răbdător în aşteptare, ştiind că hora unirii e una şi aceeaşi, şi se va fi urmată de tot ceea ce avea ţel şi esenţă din prima clipă. Teama ta e motivul meu de curaj, temerile tale sunt argumentele luptei mele, împo-trivirile tale sunt motivele speranţei mele.

Mereu întâmpinându-te sunt, mereu stau şi pot să privesc liber şi nestingherit înspre cer, spre a şti clipa în care clopotele bat într-un fel pe care puţini îl ştiu, puţini îl înţeleg. Şi vor bate ca semn de luptă, ca semn de victorie şi de risipire a norilor, a ceţii, a furtunii.

Mereu întâmpinându-te totdeauna stau. Oricând aceleaşi, pentru aceeaşi cauză care nu va fi pierdută.