marți, 7 mai 2013

Rugăciune pentru vremuri şi oameni

Doamne, Dumnezeule, Dumnezeu al Dumnezeilor, Tu făcătorul a toate, făcător al începutului şi începuturilor a toate câte sunt, a toate cele ce cu rost ştiut sau încă neştiut făcute, ştiutor a toate câte în lume şi în lumea lumilor se întâmplă, Eu, cel ce sunt, acum, aici, trăitor, prin legământ neauzit de oameni, căutător în a păstra, a şti şi a arăta Legea cea dintotdeaua şi Legile cele din totdeauna ale firii şi vieţii pe Pământ, mă rog Ţie pentru tot ceea ce în lumea vremurilor de azi trăieşte şi vieţuieşte, pentru îndreptarea gândurilor, a vorbelor, a minţilor şi a faptelor, pentru pacea fiecăruia şi a tuturor.
Pentru cei ce sunt alături, pentru prieteni, dar mai cu seamă pentru cei ce se împotrivesc unii altora, pentru cei care nu mai fac loc în suflete gândurilor bune pentru cineva, ori chiar pentru ceva, în această lume în care adevărurile se fac după bun plac şi după dorinţa, mă rog Ţie să le dai ceea ce ştii că au nevoie, să le trimiţi pe cei ce-i pot lumina spre a se reîntoarce la Lumină, la Bunătate şi la Credinţa cea adevărată, aceea care tot mai puţin e ştiută şi puţini o mai ştiu, doar cei care au regăsit-o, lovindu-se de răul ce tot mai mult e aici, acum, prezent.
S-au arătat semnele, se fac unii că nu le văd, alţii ascund adevărul. S-au arătat vremurile secetelor şi foametei ce ce va coborî asupra oamenilor. Mă rog, Doamne, Ţie, cel pe care unii l-au scos din biserici şi şi-au adus acolo un dumnezeu al lor, de la care au învăţat să mintă şi să-i mintă pe oameni, dă minte şi celor cu suflet mic, celor de toate şi fără de nevoi strângători, cei ce pentru a se îndestula iau de la oricine, şi de la cel fără nevoi şi de la cel nevoiaş, ca în vremurile când se va împărţi chiar şi felia de pâine în patru şi încă odată în patru şi tot nu va ajunge la toţi, să nu se ajungă la vărsare de sânge, căci pe drept atunci şi de la ei se va lua ce prisoseşte, dar ei, cu gândurile care le au acum, cu mânie şi cu răutate primii vor lovi, nepăsători la toţi, mai ales la cei de la care au luat spunând că le va da, de vor avea nevoie.
Mă rog, Doamne, Dumnezeu al Dumnezeilor, pentreu cei de aici şi pentru cei de peste mări şi peste ţări, risipiţi de faptele vieţii sau porniţi pe drumuri cu bună ştiinţă, spre a-i ajuta să găsească uşor drumul spre casă când vor fi izgoniţi sau când vor fi împinşi de alţii, chiar de cei pe care acum îi au aproape şi îi au în grijă, chiar dacă acum, când aud vorbele şi văd faptele, încă mai cred că viforniţa va trece şi cred că şi cei ce se ridică împotrivă-le se vor gândi la ei că sunt toţi la fel şi neam de neam omenesc. Curaţă-le, Doamne, sufletul de trufie şi de mândrie deşartă ori de laudă mincinoasă, celor ce-au apucat pe acest drum, uitând de unde au plecat şi uitând au ajuns chiar să arunce vorbe de ocară şi de rău spre cei ce n-au plecat ca ei, ori cu ei. Iar pe cei ce-au rămas, sau mai mai buni s-au făcut, întâreşte-i în toate, întru credinţă şi putere omenească, fiindcă tocmai ei sunt cei care deja au început să sufere din răutatea tot mai mare a altora.
Te rog, Doamne, îndreaptă-ţi privirea spre cei suferinzi din răutatea celor ce caută oricui nod în papură, celor ce cu de la ei putere, sau plătiţi spre a strâmba vieţi şi destine. Fă Tu, Cel care poţi să opreşti focul spre a nu arde ceea ce nu-i de ars, apa să nu se învălureze chiar dacă furtuna loveşte totul cu furie nebună, puterea celui slab să înspăimânte pe cei care îl atacă fără motiv, dreptate celor nevinovaţi şi i-ai în grija ta, spre a-i apăra de cei ce stau cu urechea ciulită la zvonurile care le dau veşti despre sfârşitul ori suferinţa celor pe care au pus ochii spre a-şi încerca şi arăta puterile. Şi fă dreptate şi pentru cei ce-şi fac răul cu mâna lor ori cu mintea lor, ori spre a-i îndrepta, ori, de nu e cu putinţă, de a-şi uita gândul de pierzanie.
Facă-se voia ta, Doamne, facă-se ca să fie pe Pământ ca şi în Ceruri! Te rog doar pentru cei care nici să se mai roage nu-şi au putere, pentru cei ce neştiind, nevinovăţindu-se prin fapte împotriva altora, nu din milă, nici cu îngădunţă unor învăţături  făcute de unii sau de alţii pentru ei de folos şi orbirea celorlalţi spre a nu li se împotrivi, ci pentru a se face dreptate şi pentru a se mărturisi Adevărul, doar astfel mărturisindu-te pe Tine şi doar astfel, în Adevăr trăind, să trăiască oamenii în Lumină, căci Lumina nu e nici pământ, nici aer, nici apă, nici foc, nici altceva ştiut sau neştiut, ci doar Adevărul, simplu, aşa cum doar adevărul poate fi. Şi tot pentru a fi oamenii pe drumul cel bun, dă oamenilor puterea de a fi la şi când le e bine la fel cum sunt cu alţii când nu le e bine, că prea mulţi s-au umplut de păcatul de a uita de toţi ceilalţi, de cei care le-au fost alături, de cei care i-au ajutat, şi-au uitat vorbele, au uitat ceea ce au spus şi ceea ce au promis şi, văzând că le e mai bine, au devenit trufaşi şi mândri de ei. Da-le, nu iertarea, căci aşa vor mai păcătui, ci deschide-le ochii să-şi vadă greşelile ca să se poată ei ierta când vor face socoteala vieţii, dorindu-se şi ştiindu-se iertaţi, atunci, şi de Cerurile spre care la greu şi-au îndreptat rugile şi rugăminţile.
Pentru cei mai puţini în îngeri, mă rog Ţie, Dumnezeul cel Preaînalt, Tu izbăvitor al omului, să le însănătoşeşti sufletele spre a nu fi duşi pe calea pierzaniei de cei care de Tine vorbesc doar ca să fie crezuţi, despre Legi doar cât sunt ascultaţi, dar după arginţi şi altele lor plăcute aleargă spre a le cere celor ce, într-o înţeleasă şi oamenilor, şi Ţie, încredere în cei care le spun că dând le poate fi bine, dau. Sau, crezându-le vorbele ticluite, crezând că în numele Tău şi în Legea Ta pot face şi fac binele pe care Tu l-ai lăsat omului să-l aibă, le fac pe plac, le fac plăcerile şi se încred în ei ca şi în tine şi în Dumnezeieştile puteri şi orânduieli, lăudându-i la unii sau la alţii, fiind, fără să vrea, stricători ai altor oameni. Te rog, Doamne, curăţă-i de păcatul acesta ce-i la fel de mare ca şi al celor ce fac stricare de oameni şi vânzare de suflet, da-le ce-i poate face să ia aminte şi să aibă încredere mai mare în ei, căci doar aşa pot să găsească drumul către adevăratul lor destin şi drumul către fericirea de care oricine are parte de nu fuge de ea sau nu şi-o dă altora.
Pentru cei cu ştiinţă de toate, pentru cei care cunosc multe şi cu cele ce ţtiu sau cunosc nu bine fac ci dimpotrivă, strică, sau fac rău, nu mi-e dat mie să te rog să faci ceva, căci rugându-te Legea aş cere să fie schimbată şi nu împlinită. Fă, Tu, ceea ce trebuie să fie făcut cu ei sau pentru ei, căci doar Tu vei putea şti de mai sunt sau mai sunt potrivnici rostului omului pe Pământ. Eu doar pot să-Ţi spun ceea ce spun şi oamenilor, că văd cum tot mai mulţi, dornici de grabnică mărire, apucă pe drumul acesta fără întoarcere.
Mă rog Ţie, Dumnezeu al Dumnezeilor, pentru toţi cei care trăiesc întru credinţa în Tine, oricum ar fi să-ţi spună, orice lege dată de oameni ar avea, să ne fim aproape şi să fim uniţi pentru a face bine şi niciodată rău, să nu avem împotriviri şi nici să nu mai fie atâtea poveşti despre deosibiri şi diferenţe între noi, să învăţăm unii de la alţii ceea ce este mai bun, ceea ce face bine oricui. Mie dă-mi puterea de a nu mă îndoiesc niciodată de adevăr, oricum mi s-ar arăta ispita care să-mi ceară să merg pe alt drum, să am puterea de a nu-mi ascunde credinţa, oricât ar fi să ajung să sufăr pentru credinţa mea şi, Te rog, îndreaptă-mă, de greşesc, du-mă pe drumul cel bun de va fi cumva, cândva, ceva, din mine sau de lângă mine să mă ducă spre rătăcire.
De-acum, până-n veacul veacurilor, fie doar bine! Amin!

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: