Şi timpul e acum real

Ceasurile bat fără oprire. Nu se mai pot opri. Nu vor să se oprească. Nu simt nevoia să se oprească. Şi-au rotit singure cheile şi s-au sincronizat cu pulsul inimilor. Şi acum, că se vrea, că nu se vrea, un tic-tac rezonând cu ecoul târziu, întors dinspre cer, dă de furcă celor ce stau şi se întreabă despre naşterea clipelor reale, aşteptând, cu nerăbdare, moartea lor.

Nu mai sunt multe reale dar prea multe îşi sincronizaseră trecerea cu ceasurile ce uitaseră să bată. Mai băteau din când în când, dar bătaia lor nu avea puterea de a învârti nici măcar secundarul. Şi chiar uneori se lasau întrebate, ce rost îşi mai găsesc, ce motiv mai au să se împingă înspre o realitate efemeră?

De unde până unde, de când până când? Au multe întrebări de pus realităţile care s-au trezit dintr-odată puse în faţa faptelor prin care s-au propus lor înşile să se înfăptuiască. Şi, chiar de se aşteptau să se lase încrustate în calendare, s-au aşteptat unele pe altele să se nască şi renască, să se încurajeze ca să fie prezente. Căutau spre sine, căutau prin împrejurimi şi nu-şi găseau referinţa prin care să se poată înţeleagă, măcar atât cât aveau ele puteau să se înţeleagă.

Realitatea stă faţă în faţă cu ceea ce s-a dorit să fie. Se priveşte în oglindă şi îşi vede umbra suprapusă pe ecranul ceasului ce măsoară, aşa cum se crede, liniar, trecerea timpului. Şi văzând, altfel decât altă dată, cum nici secundarul, nici minu-tarul, nici orarul, nu îşi mai stau locului, tremură şi se cutremură. Unele vor, altele nu vor să se înţeleagă. Ba, mai mult, au venit unele, zise reali-tăţi, adunate în grabă din rugina acelor şi praful adunat din zdruncinătura mecanismelor, care tot caută să convingă timpul să stea pe loc. Dar n-are curaj să o spună aşa cum ar fi să o spună: fac pe supăratele. Şi, deşi se ştiu plămădite în grabă, se afirmă ca fiind moştenitoare ale unui timp pe care vor să-l arate, scotocind care pe unde poate. Dar timpul ce şi el a devenit acum real nu mai ştie să stea în aşteptarea unui argument ce nu se ştie pe el însuşi. Ştie doar că totul trece în real...