marți, 15 mai 2012

Regăsirea timpului ce-a fost ucis

Azi, necesar mai mult decât a fost vreodată, timpul va fugi de ceasurile ce-l măsoară, pentru a-şi întregi vremuri văduvite, trimise înspre moarte de gerurile valurilor de întuneric. Sunt atâtea secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, ce nu se regăsesc în calendarul faptelor vieţii. A ajuns să nu mai poată, să nu mai vrea să treacă spre o zi de mâine, fără să ştie că este lăsat să se reîntregească.
Azi, trebuitor mai mult ca niciodată, se adună câteva ore la poarta regăsirii. Au mai încercat, de două, trei ori, altele să treacă poarta şi au arătat că nu o fac degeaba. Dar s-au strecurat printre tăişuri de cuţite şi uneori se simţeau înfricoşate şi, tremurânde, îşi povesteau sperietura prin care au trecut.
Încet, încet, de azi, cu paşi timizi, se va ajunge ca aproape zilnic, şi în curand chiar de două ori pe zi, câţiva ani buni de-acum încolo, zilele să-şi mărească drumul ce-l străbat, cu minute şi ore. Deveniseră timpul, ca întreg, prea sărac şi a hotărât să nu se mai lase înfricoşat. A hotărât să-şi dezbrace haina fricii şi să stea în faţa lumii gol, ca să nu mai poată nimeni să-l acuze de falsitate.
Încet, încet, de azi, timpul pierdut şi timpul furat, de când au hotărât să stea împreună, ştiindu-se ucise, îşi vor insera prezenţa, în toate momentele şi în toate locurile în care împreunarea se va cere să fie. Şi nemairuşinat de falsitatea cu care a fost împodobit, ca să se poată strecura spre existenţa banală, va cere împreunării să nu-şi mai ascundă nici dorinţa, nici dovada, nici necesitatea, nici trăirea.
De azi, împotriva lucitoarelor tăişuri puse de-a curmezişul întâlnirii viitorului, prezentul va rostui cu focuri zodiacale toate visatele adevăruri ce, chiar neştiute, au fost presate să lase vamă timp din timpul rânduit lor. Şi au fost forţate să plătească impozit pe trăiri, ca să nu se poată niciodată să înnobileze viaţa.
De azi, împotriva a tot ce poate să se împotrivească, se va plămădi zestrea viitorului prin care timpul ucis îşi va lua revanşa redându-ni-se întregitor şi definitor. Şi, cu amprenta nepieritoare a tot ceea ce e revenit din moarte, va deveni ceea ce este pentru totdeauna, mereu şi pururi continuator.
Azi, încet, încet, chiar de azi, prezentul este şi prezent şi regăsire a timpului ce-a fost ucis. Chiar de azi, încet, încet, oricare zi de azi are şi direcţie şi sens spre nepieire.

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: