Lupi ce vin din munţi

S-a pornit vântul în marile răscruci, ale lumii şi ale omului. Se simte peste tot şi de peste tot, cât de multe se răscolesc. Se ridică praful şi pulberea din unghere şi se aşază unde nimeni nu se aşteaptă. Pereţii vopsiţi în grabă cu un alb sclipitor se decojesc şi forme hâde, gri, arată ce hăţişuri sunt în interiorul caselor.

Vântul stinge focuri dar tot vântul aprinde focuri. Fumul negru se ridică în tornade ce dărâmă totul în cale. Prinşi în vârtejul lui sunt cei ce încep să iasă în lumină să se risipească aşa cum puii de potârniche o fac la prima răbufnire înfundată a gloanţelor vânătoreşti. Fumul alb, al focului apins, se ridică până în tăria cerurilor, sfidând orice pală de vânt ce i-ar vrea calea abătută.

Norii vin, plini de funingine, plini de praf, şi, de-ar ploua, totul s-ar umple ne un mâl ucigaş. Mlaştinile adânci s-ar umple cu otrava şerpilor şi sângele nevinovaţilor. Peste Pământ ar pluti miros de hoit şi corbi morţi. Şi n-ar mai creşte iarba, şi nu ar mai înflori nici o floare.

Vin norii şi vântul îi ridică peste maluri de mări şi peste vârfuri de munţi. Îi ridică acolo şi îi vântură, curăţindu-i. Îi luminează soarele, îi netezeşte luna şi îi îngheaţă privirile celor din Cer spre a purta cu ei, peste pământurile Pământului albul gerurilor. Necurăţenia norilor este dusă de furtunile soarelui în deşerturile aride ale necuprinsului spre a li se pierde urma.

De deasupra înălţimilor se coboară vuiet prelung. Urlete sfâşietoare se aud în noapte, căutând prada ce le-a fost furată de cei care au găsit uşoara cale de a avea tot ceea ce nu le este dat să aibă. Şi se coboară şi se tot coboară, căutând datul ce li-i dat, neştiind că le-a fost luat. Sunt lupii cei mari, ce ştiu să omoare fără să ucidă ceea ce mort trebuie să fie. Caută prada ce trebuie să le fie pradă şi nu dau iama în turme răzleţite ci doar în păzitorii turmelor închise cu garduri mari. Se coboară din munţi, cu semnul norilor iernii pe ei, pentru izgonirea câinilor ce s-au adormit în adăposturi, şi pentru a arăta că locul lor este locul mieilor ce-şi caută căldura sub cerul învânturat.

Şi vin norii şi vin lupii... Şi va veni iarna cu zăpezi ce se vor cerne peste câmpurile triste, prea triste acum. Şi iarna va şterge tristeţea şi va aduce bucuria. Şi uşa se va deschide, trântită de vântul îngeruit, şi tot trântită va fi să se închidă spre o altă viaţa... Viaţa cea care trebuie să fie...