miercuri, 28 decembrie 2011

E timpul de a scoate săbiile la vedere

Vremurile cele mai grele vin. În asurzitorul urlet al apelor ce prăvăli-vor munţii în prăpăstii se va vrea ascunsă larma armatelor adunate în adâncurile subteranelor care vor ieşi la suprafaţă. Se vor stinge focurile vetrelor din case, norii vor vărsa grindine peste zăpezi şi pământul va îngheţa. Peste câmpurile îngheţate, pustiite, vor trece, cadenţându-şi orice mişcare, în cadenţa impusă de ritmuri abisale, oştile.
Apele, câte vor mai rămâne după marele îngheţ, nu vor mai fi curate şi cu necurăţenia lor vor mânji privirile şi gândurile celor ce-şi vor oglindi ochii în ele. Prea-puţinii oameni, însinguraţi, se vor retrage, umiliţi prin grotele în care vor mai putea ţine aprinsă o lumânare, o candelă, un opaiţ, ca la lumina lor pâlpâindă să poată să-şi înalţe ruga şi strigătul de luptă întru dreptate.
Peste îngheţuri, mai tare decât larma tuturor armatelor, se va auzi semnul de chemare la luptă, pentru prima dată după mii şi mii de ani. După mii şi mii de ani, Lupii Albi, se vor aduna din risipirea celor patru zări, pentru ca din suflarea lor să dea viaţă bărbaţilor care au murit nevânzându-se, să dea putere femeilor care au fost vândute de cei ce şi-au cumpărat vieţuirea, pângărindu-le sufletul şi râsuindu-le trupurile, să se elibereze şi să se adune, sub stindardul de neînvins al Adevărului şi Libertăţii, toţi cei care îşi vor libertatea adevărată. Şi vor fi copii cei care vor alerga cu pasul neînfricoşat al Lupilor Albi spre cohortele de soldaţi cu suflete surogat.
Se vor pune pe fugă lupii cei înfricoşaţi de propriile porniri hămesite, înfricoşaţi de chemarea la luptă a celor pe care i-au vrut ucişi pentru puritatea puterilor lor. Îşi vor recunoaşte în fuga ruşinoasă năravurile care nu s-au schimbat oricâte culori şi-au avut la blană, ferindu-se de acvilele ce se vor coborî din ceruri, chemate de dorinţa Lupilor cei Albi de a se alătura şi ele celor mulţi suferind de împilarea celor ce doar ochi de împrumut au mai vrut să aibă.
Pe câmpurile îngheţate se va da lupta cea mare. Cadranele ceasornicelor vor îngheţa de atâtea cutremure ce vor zgudui pământul, de atâtea fulgere şi trăznete ce vor veni din Ceruri să fie de partea celor ce le-au chemat. Hăurile deschise de cutremure vor înghiţi pe mulţi din cei ce nu vor putea să le vadă când fulgerele vor arunca săgeţile de Lumină. Creaturi ciudate şi suflete negre se vor strânge la sfat pentru a plănui însângerarea zăpezilor şi măsluirea cuvintelor spre a atrage sufletele rănite.
Vor veni şi îngerii. Vor veni şi cei de Lumină pentru a face lumină, vor veni şi cei de Întuneric pentru a întuneca. Vor veni şi vor intra în lupta pe care nu o vor putea-o descrie cuvintele. Se vor înfrunta cu cei ca ei, dar se vor confrunta şi cu gândurile oamenilor, Nevinovaţi vor fi unii dintre cei care-şi vor lăsa puterile învinse de neiubirile pământenilor. Lupii cei suri le vor sări mereu în spate, căci obiceiul de a avea două feţe nu şi-l vor mai putea ascunde. Furaţi vor fi chiar, unii îngeri, de mirajul aducerii unora dintre ei în tabăra celor Albi şi neînfricaţi şi se vor trezi purtându-i ca povară până ce ei or să cadă sub greutatea îmbuibării poverii.
La vremea primul armistiţiu, Lupii Albi se vor aduna în Peş-tera Tainelor la sfat cu Arhanghelii şi Marii Preoţi. Şi vor veni şi oamenii care, până atunci, nu-şi vor vinde Credinţa unei nemuriri promise. Dar cum tainica intrare era ştiută şi de cei care neştiind să treacă prin urechile acului şi-au aplecat privirea spre adâncuri, spre Peştera Tainelor vor veni şi creaturi care se vor îmbrăca în măştile şi-şi vor preface glasul în urlet de Lup Alb. Vor pândi la marginea înzăpezitelor păduri ale muntelui, încercând să răzbată cu fapta sau măcar cu mintea spre a şti vorbele Marilor Preoţi. Când noaptea îşi va ascunde stelele, chemarea fără seamăn a Lupilor Albi, imn al Frăţiei întru Lumină, va chema la altar pe cei ce vor jura Legământul Suprem. Atunci se vor răscoli zăpezile şi vor acoperi măştile mirosinde a tră-dare. Atunci se vor arăta Cavalerii... Atunci Lupii Albi se vor întrupa în vitejii asemenea celor ce au fost. Atunci săbiile se vor aprinde a fi văzute de toţi. Vor lumina nopţile, vor tăia drum prin întunericul prea apăsător al Omenirii...
Au fost deja toate acestea întâmplate într-al nouălea Cer. Acum totul se coboară, Cer cu Cer, adunând pe toţi ostaşii luminii.
Pe aici, pe unde suntem, s-a auzit strigătul de luptă. Douăsprezece săbii stau ridicate. Aştept venirea Celui ce va da porunca. Mi-e Legământul în sânge... Legământul se va împlini întocmai! Când El va veni, Regina va fi încoronată! Şi lumii Lumină întrupată va dărui!

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: