luni, 5 decembrie 2011

Pragurile au fost bătute...

S-a fost începută o zi cu semne care puneau accente în nuanţe oarecum de neînţeles. Pe cer s-a fost proiectată o imagine a faptelor care-şi urmează sensul destinului, fără a se privi în oglinda dorinţelor şi poftelor unora. Praful împiedicărilor încă reliefa umbrele trecutului. Zâmbetul avea nuanţe de înlăcrimări şi regrete.
S-au pornit vânturi care nu se simţeau, furtuni de lumină au străfulgerat pentru a da relevanţă înălţimilor. Profilul colţilor de stâncă se cobora la nivelul privirii. Arididatea concludentă a mirajelor stăpânea orizontul. Hăului piedicilor arătau forţa de atracţie a găurilor negre.
Lumina a luminat privirea. Privirea a cuprins necuprinsul. Necuprinsul s-a dovedit a nu fi, nici măcar în parte, întregul zămislitor al vieţii, Întregul s-a redefinit ca orizont de rostuire a ceea ce este de neoprit, a ceea ce este împlinitor.
Pragul peste început s-a reconstituit prin întâmplare. Totul era cum se ştia că va fi. Apoi totul s-a reînceput firesc, pragul lăsându-se bătătorit, luându-şi avânt pentru a se înălţa, şi, înălţându-se, să devină reper celor care de învrednicesc a nu-şi mai lăsa mersul paşilor târâţi...
Îngerii au venit să cureţe ochii celor care caută să vadă, înspre lumină, ochii celor ce s-au răzvrătit contra întunericului, contra orbecăielii, contra gunoiul şi a bârnei adânc înfipte. Lanţurile, zornăind, au rupt zalele întreţeserii. Oamenii s-au arătat în diferenţieri fără tăgadă.
Necunoscut a fost pragul pentru mulţi. Pupilele au început să se dilate. Ochii au văzut, urechile au auzit, faptele s-au petrecut... Unii au căzut, alţii s-au ridicat, pe unii i-a cuprins frica, pe alţii dorinţa de a zbura...
Lumina a aprins prima candelă sfântă. Sceptrele pulsează în albastrul pur al cerului, străjuind porţile, drumurile şi hotarele. Vor veni Marii Preoţi şi vor aduce coroane. Cântecul slavei răsună pentru a se auzi în depărtări...
Spinii s-au uscat, dar adânci se văd urmele înţepăturilor, semnele rănilor, semnele luptelor... Rănile se vindecă, cicatricele rămân drept mărturii...

Niciun comentariu:

Cititori frecvenţi:

Google Followers: