Mi-ar spune unii că sunt ciudat dacă aş spune tot ceea ce îmi vine, câteodată să spun. Că îmi vine să spun este una, că stau şi mă gândesc este alta. Am rupt tăcerea şi spun doar câteva din cele ce le ştiu. Se mai amestecă planurile pentru că încă nu mi-am găsit şi eu curajul să spun direct şi fără să ocolesc. Alteori aşa curge scrisul şi nu amestec explicaţia cu înţelesul.
Am afirmat într-o seară: am trecut în planul 4D, adică am trecut într-un alt nivel de conştinţă. Am afirmat asta, nu doar referitor la mine, dar într-un cadru foarte restrâns. N-am vrut să se înţeleagă prin aceasta o afirmaţie de ego, căci afirmaţia este valabilă nu doar pentru mine. Dovezile sunt clare, tot mai clare, dar tocmai cei ce ar putea să le vadă, sigur ni le vor infirma, pentru că trăim într-o perioadă în care tot mai mulţi se vor ei pionieri, ei deţinători de reala evoluţie. În mod sigur sunt şi unii care, din prea-multa lor mândrie spirituală, vor clama mereu chemarea la evoluţie!
Cine poate înţelege, să înţeleagă: Suntem deja unii în 4D. Vor începe să se vadă realităţile, marile schimbări. Legătura cu 3D nu se rupe şi pentru că mai sunt unii care “aleargă după tren” şi este firesc să le dăm mâna să urce. Nu este încă un proces terminat, următoarele doi până la cinci ani calendaristici va fi un proces foarte accelerat. Acum trăim în două planuri, cel vechi, 3D, dar paralel 4D. Planul mental, momentan, 4D, se suprapune peste 3D, şi transpare în momente în care 3D-ul sucombă prin trăiri. Cele două planuri nu sunt suprapuse faptic ci doar temporal, acţiunile fiind cu totul şi cu totul diferite. Creşterea caracteristicilor telepatice este elocventă şi este o dovadă certă. Apoi “vizualizările” din sfera temporală, a evenimentelor viitorului, evenimente personale, sunt din ce în ce mai multe şi mai încărcate de real.
Da, am ajuns în 4D. Experienţele derulate rapid, în ultimii patru ani, evenimente care au depăşit puterea încrederii în propria per-soană şi propriile capacităţi, conduse din umbră de mâna nevăzută a celui ce ne duce acolo unde trebuie, au reprimat ultimile regrete ale trecutului dimensional. Am fost acolo, acum sunt aici! Mâine e doar un reper dinspre astăzi spre mai departe, un azi ce nu va putea fi contestat!
Nu spun încă tot ceea ce este de spus. Ceea ce spun e doar pentru cei ce pot desluşi înţelesul fără să caute înţelesuri generale. Vremea netăcerii însă se apropie. Pentru cei desluşitori acum, nu spun pentru că ei înşişi au multe, multe de spus. Pentru că ei singuri trebuie să găsească. Îmi sunt atât de dragi că nu-i pot răni cu vestea celor bune ce vor veni. Poate doar cu cele mai puţin bune, de-ar fi, i-aş răni ca să devină imuni... Calea însă are repere noi!
În munţi e larmă mare! Porţile scrâşnesc ascuţit, forţând balamalele pietruite... Câţi le aud?
Un comentariu:
Nu stiu unde ai scris, caci nu mai stiu de unde sa citesc si ce sa citesc, sunt ca la gasirea unei comori, as lua tot si totusi as lasa totul sa i-a toata lumea, deci citeam ca ai scris ca se confunda constiinta cu vointa, citind postarea asta sau text, sau initiere ce o fi..., pentru fiecare altceva cred eu, acum stiu ca nu confund constiinta cu voita, ca tot dar efectiv tot ce scrii traiesc si stiu ce spui, am inceput si carti si le inteleg si alea, unele lucruri le-am trait, unele le traiesc acum(eu am viziuni dar nu le prea stiu descifra), acum stiu de ce eu personal te-am gasit, si stiu ca multi o sa te caute si o sa te gaseasca. De unde stiu?Asa pur si simplu.
Trimiteți un comentariu